Nici bacalaureatul 2008 nu a fost lipsit de perlele elevilor. Iata cateva dintre ele:

“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea i-a placut” .

“Luceafarul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred ca are vreo suta de strofe si acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru ca exista o fata pe care o iubesc doi tipi si ea la inceput nu stie pe care sa-l iubeasca, dar il alege pe celalalt si o doare in cot de Luceafar“.

Despre Nichita Stanescu, un alt elev de clasa a XII-a scrie: ca este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”.

La cerinta – scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de randuri, despre timp, pornind de la ideea exprimata in afirmatia “Timpul se schimba. Trebuie sa ne schimbam si noi cu dansul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: “Pai da, trebuie sa ne dam dupa timp, acum nu mai este vreme de dulcegarii, de tromboane, trebuie sa stii sa traiesti, sa faci bani, sa ai casa si masina, sa ai un servici usor si banos. Daca te dai dupa timp traiesti bine, cum traiesc deputatii“.

“Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta“.

“Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara“. Cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 – 10 randuri secventa descriptiva. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice.
“Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse“;

“Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt  altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri“.

“Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final“;

“Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel“.